|
SOMNUL SI VISUL
Prima stare de constienta este somnul - o stare pur subiectiva si pasiva. Omul este inconjurat de vise, toate functiile sale
lucreaza fara nici o directie. Visele nu au nici o logica si nici o succesiune. Reflexii ale unor experiente anterioare sau
ale unor perceptii vagi cum ar fi zgomote ce ajung la cel care doarme sau senzatii ce vin de la corpul sau, se succed, cel
mai adesea fara sa lase nici o urma in memorie.
|
|
VEGHEA RELATIVA
A doua stare de constienta apare cand omul se trezeste. Aceasta este starea in care omul munceste, vorbeste, gandeste sau
se imagineaza pe sine insusi ca fiinta constienta. Noi numim aceasta stare "constienta" sau "veghe", desi, in realitate ea
trebuie numita "somn in starea de veghe" sau "constienta relativa".
Prima stare a constientei, somnul, nu dispare cand apare a doua stare, adica atunci cand omul se trezeste. Somnul ramane cu
toate visele si impresiile sale, numai ca acum i se adauga intensitatea impresiilor simturilor, ganduri ceva mai coerente,
actiuni mai disciplinate. Apare o atitudine ceva mai critica fata de perceptii precum si sentimentul de contradictie sau de
imposibilitate, sentiment care este complet absent in somn.
Visele devin invizibile deoarece atentia este atrasa de impresiile exterioare, dar ele continua sa se deruleze pe fundal si,
desi este greu de realizat acest lucru, ne influenteaza toate gandurile, sentimentele si actiunile chiar mai mult decat perceptiile
reale ale momentului.
Trebuie precizat ca prin a doua stare de constienta nu ne referim la "subconstientul" psihologiei moderne. Acest termen este
pur si simplu o expresie gresita, care nu semnifica nimic, nu se refera la nimic real. Nu exista nimic permanent "subconstient"
in noi pentru simplul motiv ca nu exista nimic permanent "constient". Nu exista "minte subconstienta" pentru ca nu exista
"minte constienta".
Aceasta eroare a "subconstientului", aceata terminologie gresita a aparut deoarece psihologia moderna confunda anumite functii
psihice ale omului cu stari de constienta.
|
